Parteneriatele incep cu sfarsitul

Bune sfaturi. Ma bucur ca noi am apucat sa le avem explicate pe viu.

sa intelegem ca in cazul vodanet
http://www.vodanet.ro/companie/vodanet-news/comunicate-de-presa/la-an-nou-un-vodanet-nou
a fost stipulat in contract ca “nu se poate face majorare de capital decat cu acordul tau”? sau nu?
oricum, f important si de retinut

Te urmaresc, ca e interesant ce zici aici … si eu am fost intr-un parteneriat si a trebuit sa ies … un pic in dezavantaj. Astept sa detaliezi ca nu prea am reusit sa ma prind de chestia cu put/call. Nu stiu daca in Romania ar avea succes o asemenea strategie, mai ales daca vorbim de IMM-uri.

Foarte misto si util si astept cu inters continuarea.

Bineinteles ca genul asta de invataminte a fost castigat prin procesul dusurilor reci. Din context se intelege clar ce probleme poate avea cine isi asuma rolul de minoritar si cum ar trebui el defapt sa obtina drepturi egale atat in situatia majorarilor de capital cat si in cea de a i se permite sa iasa din societate prin vanzarea partilor lui minoritare in aceeasi tranzactie cu partenerul majoritar.

Bineinteles ca minoritarul trebuie inteles de majoritar astfel incat sa fie mentinut motivat si eficient( de obicei minoritarul a fost agreat initial deoarece avea capacitati multumitoare de executiv) si atunci pare logic capitalul social sa nu poata fi marit fara acordul sau.

Dar ce ne facem in situatia ca minoritarul nu mai corespunde, deci ce ne facem in cazul in care aportul lui activ nu este multumitor pentru investitorul pasiv partener majoritar? Sa blocam dezvoltarea intreprinderii prin imposibilitatea unei finantari corespunzatoare doar pentru ca minoritarul nu are cota lui de bani pentru majorare si e multumit sa traga targa unor profituri anemice in continuare? Deci nu e corect ca un asociat minoritar sa nu-si aduca aportul asteptat ( nici material , nici de executiv).

In continuare sa vedem justetea celeilalte pretentii a minoritarului, aceea de a i se rezerva dreptul statutar de a decide sa-si vanda partile cu acelas pret, in aceeasi tranzactie, aceluiasi investitor care sa preia in fapt intreaga intreprindere.

Asta e chiar tare! De ce oare ar mai fi interesat un investitor pasiv sa cumpere -la pretul negociat initial numai cu asociatul majoritar- o intreprindere in totalitate dar fara sa mai aiba in continuare acelas executiv in bord ( cu aceeasi motivare de asociat minoritar) care sa-i asigure macar teoretic obtinerea profiturilor anuale scontate ( similare profiturilor din ultimii ani in baza carora s-a facut defapt evaluarea initiala a intreprinderii)?! Deci cu alte cuvinte de ce ai cumpara un om decapitat la pretul unui om cu capul pe umeri? A, stiu raspunsul.

Pentru ca noi ne-am nascut in RO si am fost invatati de mici cu cuvantul egalitate si atunci trebuie sa militam ca asociatului minoritar sa i se asigure statutar optiunea sa traiasca ca in comunism… deci cu alte cuvinte sa poata alege sa simuleze la locul de munca ( in loc sa fie acelas executiv eficient care a fost odata) iar cand vine momentul vanzarii sa-l intelegem si pe el ca nu are chef sa-si continue aportul in munca pentru care partenerul lui majoritar a investit banii si in schimb sa-l ajutam sa obtina imediat pe partile lui sociale minoritare aceleas pret per actiune ca si cum fantoma lui ar ramane in continuare in intreprindere in locul executivului care pleaca acasa pentru todeauna ca sa doarma cu capul pe banutii lui.

Si acum lasand gluma de oparte ar trebui inteles odata pentru todeauna urmatoarele. E corect sa te poti bucura de lipsa de stres ca asociat minoritar numai daca intreprinderea functioneaza perfect si fara prezenta ta, deci numai daca ai organizat candva atat de bine lucrurile incat azi exista structuri cu manageri si angajati rodati si capabili sa desfasoare fara tine toate activitatile aducatoare de profit…deci numai daca esti un adevarat exemplu de leadership

[...] update:  Vlad vorbeste despre parteneriate, cei care mai sunt parteneri NCH, ar trebui ia aminte la ce spune [...]

[...] acuza. Cred ca ceea ce spune despre majorarea de capital este de bun simt … In vreme ce Vlad ne invata despre parteneriate ceea ce a invatat pe propria lui [...]

LOL. fiecare isi negociaza cum stie mai bine.sau daca nu intreaba pe cineva care stie. din (ne)fericire optiunea 1 este regasita in 99% din cazuri, de obicei toti termenii financiari sunt fundamentati.
dar viata nu este la fel pentru toti si nu exista win win situation (este doar un ideal care nu se atinge dar se poate calcula aproierea).

njoy

[...] destul de acid, cum rar are. Evident are si el motivele lui. Si tot de la Vlad mi-a placut un post pe tema parteneriatelor mai mult sau mai putin strategice, si nu e singurul post care face din blogul lui un must read [...]

vlad. deocamdata nu am pierdut dar asta nu inseamna ca nu se va intampla. cred ca o strategie buna dar si putin noroc te poate pune intr-o lumina favorabila de cele mai multe ori.
etica in afaceri ne poate baga in discutii infinite, ea exista dar este poate conjuncturala. dupa cum spuneam, there is no win-win, iar dog eat dog este o sintagma cu care cred ca ne-am obisnuit. sunt afaceri si afaceri, abordari si abordari. totul tine de rezultatul la care doresti sa ajungi.

cat despre ultima intrebare, ma indoiesc ca raspunsul poate fi generalizat. Este o chestiune de conjunctura. Depinde de rezultatul dorit, strategia de viitor si de ce nu de persoana. Exista situatii si situatii. Evident nimeni nu isi doreste sa ajunga in aceasta situatie (cea expusa de tine) dar reactia nu cred ca se va gasi in manuale

Antonio, etica nu este conjuncturala. Nici in afaceri, nici in nimik. Etica este data de caracterul si de principiile unui om care nu sunt (nu trebuie sa fie) conjuncturale.

As mai sublinia un nonsens adus de optiunea put/call sau tag along/drag along.
E clar ca o parte sociala din grupul celor fara control ( ale minoritarului) nu poate valora cat o actiune din grupul de celor de control ( a majoritarului). In practica de Mergers & Aquisition internationala evaluatorul practica o ajustare in jos cu 25-35% la valoarea per parte sociala a minoritarului fata de ce-i rezulta din calcul la pretul per parte sociala a majoritaritarului. Acesta este un motiv in plus pentru care optiunea put/call sau tag along/drag along devine factor de blocaj al oricarei tranzactii viitoare de vanzare-cumparare a intreprinderii, deoarece nici un investitor avizat nu va fi de acord sa-i plateasca minoritarului. Si daca intreprinderea nu este vandabila datorita existentei si exercitarii optiunii de catre minoritar atunci valoarea ei devine chiar mai mica decat a ce rezulta din calculul evaluatorului si iata cu asociatii intra intr-un loose-loose situation…dar cu asta suntem obisnuiti …ca doar suntem romani, nu-i asa?

COMPLETEZ:…deoarece nici un investitor avizat ( cumparator) nu va fi de acord sa-i plateasca minoritarului acelasi pret per parte sociala ca cel agreat cu majoritarul vanzator

[...] Din experienta proprie, Vlad Stan ne atrage atentia asupra catorva aspecte de care sa tinem cont cand facem un [...]

Daca actionarul minoritar este esential in realizarea de profit atunci valoarea intreprinderii este si mai mica deoarece riscul investitorului cumparator devine extrem de mare ( aceasta este o situatie total opusa situatiilor de risc minim specifice societatilor listate la bursa in care nicio persoana nu este esentiala sau de neinlocuit in procesul de obtinere al profiturilor…de aceea se si ajunge la aceste socitati ca valoarea lor sa depaseasca profiturile previzionate pe 12 ani).
Deci revin. Despre ce risc vorbesc? Despre riscul cumparatorului de a prelua o intreprindere care se bazeaza mult pe abilitatile unei singure persoane -asociatul minoritar - care, culmea, devine si demotivata prin schimbarea statutului de detinator de parti sociale in cel de salariat.

Vlad, eu nici o clipa nu m-am gandit sa pun egalitate intre tine si asociatul minoritar la care ma refer eu. Exista pe lume foarte multi asociati minoritari, din care unii coexista bine cu asociatii majoritari si altii coexista prost sau sunt eliminati prin diverse capuseli sau tertipuri. Daca un majoritar si-a pus in cap sa luxeze un minoritar atunci nu exista clauza pe lumea asta care sa poata apara minoritarul ( de exemplu ce poti sa faci daca AGA numeste un executiv impus de majoritar care e platit cu 99% din profitul realizat? Ce valoare mai au partile tale minoritare in atare situatie? ZERO!) . Ideea este ca o intreprindere trebuie vanduta 100% daca a fost bine structurata in prealabil si profiturile ei nu mai sunt conditionate de abilitatile asdministratorului ce iese total din societate. Patriciu daca ar fi vrut sa vanda intreaga intreprindere nu ar fi putut sa obtina mai multi bani decat a obtinut vanzand pachetul majoritar de 75%. De ce atunci si-a rezervat pachetul de 25%? Pentru ca stia ca are asi in maneca idei de dezvoltare care sa dea valoare in ritm accelerat celor 25% si care sa-i rezerva optiunea ca in cativa ani sa obtina din nou cateva miliarde de dolari vanzand si restul de 25%. Problema este ca daca nu ai asemenea calitati de leadership si implicit idei detonante de dezvoltare dupa vanzarea pachetului de control atunci te poti trezi eliminat. In cazul lui Patriciu nu conteaza ca K-gaz este mult mai tare financiar deoarece o intreprindere e condusa defapt de asociatul care are know-how-ul celor mai valoroase cai de dezvoltare. Deci protectia minoritarului nu se realizeaza atat de eficient prin clauze ci cu adevarat prin ceea ce are in cap. Ai vazut vreodata un hot sa fure creierul cuiva? Cel mai tare asset al oricaruia dintre noi este sa prestidigitam eficienta cu care putem naste si executa proiecte care sa aduca repede o gramada de bani… si ca sa facem scurta o discutie lunga inchei prin ati sublinia ca daca nu ai capacitatea sa coci periodic in joben acele idei detonante de dezvoltare ( care sa-ti asigure leadershipul) atunci esti mancat de majoritar orice clauze ti-ai pregati